Zâmbiţi, vă rog! Sau nu...

Cum arătau fotografiile de nuntă de la început de secol XIX

            Zilele acestea - până pe 9 septembrie - este deschisă la Galeria Ricco/Maresca din New York o expoziţie fotografică fascinantă, o invitaţie la o călătorie nupţială în timp. Întorcându-ne în anii 1800, devenim participanţi muţi la nunţile epocii.

Cât de mult ne-am schimbat în ultimele două veacuri?

            Cele mai mari diferenţe sunt, evident, cele legate de tehnologie – pentru a putea avea amintiri din ziua nunţii, mirii trebuiau să viziteze un studio fotografic de unde, probabil, se întorceau cu una-două fotografii realizate într-un decor standard. Acel gen de fotografii (şi unicul la vremea respectivă) în care protagoniştii sunt puşi să stea (destul de mult, realizarea unei fotografii presupunând un proces îndelungat) în poziţii rigide, studiate înainte, impersonale şi inexpresive. Seriozitatea şi gravitatea momentului sunt incompatibile cu zâmbetele. Pozele astfel obţinute redau o stare de fapt, un fel de concluzie a evenimentului şi... cam atât.

            Ulterior, odată cu evoluţia aparatelor de fotografiat, imaginile au căpătat „viaţă”, iar fotografii, libertate de „mişcare”. De exemplu, în urmă cu 10-15 ani, fotograful de nunţi nu era limitat decât de cele 32 de poziţii ale unui film. Câte filme putea să aibă la el? 3-4-5? În prezent, însă, odată cu era digitală, are la dispoziție un număr nelimitat de cadre. La sfârşitul evenimentului, poate avea şi 3000 de poziţii, dintre care livrează clientului final 1000. Şi asta pentru că acesta libertate de mişcare, de creaţie şi de concept pe care tehnologia o facilitează artistului fotograf contemporan se traduce printr-un concept modern de fotografie. Acesta presupune crearea unei poveşti şi nu doar a unui set de imagini mai mult sau mai puţin similare. Azi nu se mai rezumă nimeni la clasicele posing-uri (deşi nu sunt eliminate complet), pentru că fotografiile fac parte dintr-o naraţiune. Una dinamică, ale cărei mişcări, atitudini, gesturi, emoţii, trăiri sunt toate fidel captate de cameră.

           La Grafix Studio căutăm întotdeauna cadrul perfect, acea milisecundă care, în realitate, presupune, de fapt, 5-10 cadre (dubluri sau cadre de iniţiere) în spate.

            Dar haideţi acum să ne întoarcem împreună în timp şi să admirăm fotografiile alb-negru sau sepia care se regăsesc, la iniţiativa co-proprietarului galeriei, Frank Maresca, inclusiv într-o carte publicată recent.

            Fotografiile ne emoţionează azi doar prin calitatea lor de martori ai istoriei, pentru faptul că şi-au făcut „datoria”, rezistând în timp până la noi, generaţii atât de îndepărtate de protagonişti, însă dincolo de asta nu transmit nicio emoţie. Personajele îşi reprimă orice tip de exteriorizare. Şi poate că în unele dintre fotografii chiar nu este nimic de reprimat. Să nu uităm că în acea epocă erau la modă căsătoriile bazate pe interese economico-sociale (precum faimoasele alianţe dintre nobilii scăpătaţi care aveau numele şi renumele şi noii îmbogăţiţi/parveniţi care aveau banii).

            Regina Victoria şi principele Albert au fost cei care au lansat moda acestor tipuri de fotografii. Când s-au căsătorit, în 1840, regina purta o rochie albă. Tabloul lor de nuntă a fost iniţial o pictură însă, 14 ani mai târziu, cuplul a recreat ziua nunţii în faţa unui fotograf, iar poza astfel obţinută a ajuns, la sfârşitul secolului al XIX-lea, tendinţă în ceea ce priveşte fotografiile de nuntă, inclusiv printre oamenii de rând.

            Fotografiile din expoziţie provin din târgurile de vechituri din New York sau au fost achiziţionate on-line. Multe dintre ele datează din perioada 1875 -1895 şi provin din Wisconsin.

            Privindu-le, ne dăm seama de schimbările de mentalitate care au avut loc de-a lungul anilor. Nu numai moda, ci şi atitudinea este cu totul alta, dar şi motivul pentru care doi oameni hotărăsc să se căsătorească. Relaţiile dintre miri, modul în care soţia se raportează la soţ şi invers, toate aceste subtile detalii se pot ghici dincolo de posturile fixe.

            Dar din punctul de vedere al fotografului, suntem aceiaşi de la 1800, însă aceiaşi care azi se bucură de libertatea de a crea o minunată poveste de dragoste în fotografii.

(sursă foto)